Lună: decembrie 2017

Bradul meu

– pentru Jocul Cuvintelor 158

Să nu vă imaginaţi că-n seara asta o să vă  cânt colinde!

Vreau doar să vă dau de veste că am un brad al meu, cam chel şi fără stea în frunte, dar cumpărat special pentru mine.

Dar nu mi se pare o minune şi nu mă fac de râs urcându-mă în el, ca o maimuţă! Mă joc doar, când şi când, cu câte-un glob.

O pisică are mai puţine dorinţe decât vă imaginaţi voi, oamenii! Eu nu cer decât căldurică, mâncărică, mângâieri şi jucării. Nu multe, nu-i nevoie să vină Moş Crăciun c-o sanie plină! Mă joc cu mare drag cu-un simplu cocoloş de hârtie! Dacă aş fi rămas pisică de curte, acolo, la poalele munţilor, unde m-am născut, m-aş fi jucat pesemne şi cu câte-un fulg de zăpadă! Sau cu mai mulţi deodată, ţopăind până aş fi îngheţat.

Dar de aici, din apartament, o să văd fulgi de zăpadă doar pe geam – când o să ningă.  Până una-alta, în geamul nostru (al meu, al motanului Grişka şi al bipezilor care ne slujesc) clipocesc luminile dintr-un alt brad.

Aici, la bloc, am şi pendulă.

De-aia ştiu când e timpul să mă culc.

Parizeraşul meu

Iată ce spun când mă prosternez precum vedeţi:

Bun parizeraş al meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine,
Fiindcă ştii să îmi faci bine.

Slabă sunt – tu fă-mă grasă,
Fă-mă mare şi voioasă!
Şi-n tot locul mă-nsoţeşte
Şi de foame mă fereşte!

Doamne, parizerul Tău
Fie prânzişorul meu!
Fie-mi mic dejun şi cină,
Fiindcă e hrană divină!

Doamne, parizer de-mi dai,
M-oi simţi mereu ca-n rai,
Că, din tot ce mai primesc,
Cel mai tare-l preţuiesc!