Nisipuri mişcătoare

Miaa! Frumoasă temă de joacă!

Vreau să zic că m-a mişcat, amintindu-mi că mi-s expertă în mişcarea nisipului. Îl mişc cu zel, scoţându-l din tăviţa unde-l pun bipezii, indiferent dacă mai înainte de asta îmi las sau nu în el vreo amprentă lichidă sau… aromată.

Bradul meu

– pentru Jocul Cuvintelor 158

Să nu vă imaginaţi că-n seara asta o să vă  cânt colinde!

Vreau doar să vă dau de veste că am un brad al meu, cam chel şi fără stea în frunte, dar cumpărat special pentru mine.

Dar nu mi se pare o minune şi nu mă fac de râs urcându-mă în el, ca o maimuţă! Mă joc doar, când şi când, cu câte-un glob.

O pisică are mai puţine dorinţe decât vă imaginaţi voi, oamenii! Eu nu cer decât căldurică, mâncărică, mângâieri şi jucării. Nu multe, nu-i nevoie să vină Moş Crăciun c-o sanie plină! Mă joc cu mare drag cu-un simplu cocoloş de hârtie! Dacă aş fi rămas pisică de curte, acolo, la poalele munţilor, unde m-am născut, m-aş fi jucat pesemne şi cu câte-un fulg de zăpadă! Sau cu mai mulţi deodată, ţopăind până aş fi îngheţat.

Dar de aici, din apartament, o să văd fulgi de zăpadă doar pe geam – când o să ningă.  Până una-alta, în geamul nostru (al meu, al motanului Grişka şi al bipezilor care ne slujesc) clipocesc luminile dintr-un alt brad.


Aici, la bloc, am şi pendulă.

De-aia ştiu când e timpul să mă culc.