Bradul meu

– pentru Jocul Cuvintelor 158

Să nu vă imaginaţi că-n seara asta o să vă  cânt colinde!

Vreau doar să vă dau de veste că am un brad al meu, cam chel şi fără stea în frunte, dar cumpărat special pentru mine.

Dar nu mi se pare o minune şi nu mă fac de râs urcându-mă în el, ca o maimuţă! Mă joc doar, când şi când, cu câte-un glob.

O pisică are mai puţine dorinţe decât vă imaginaţi voi, oamenii! Eu nu cer decât căldurică, mâncărică, mângâieri şi jucării. Nu multe, nu-i nevoie să vină Moş Crăciun c-o sanie plină! Mă joc cu mare drag cu-un simplu cocoloş de hârtie! Dacă aş fi rămas pisică de curte, acolo, la poalele munţilor, unde m-am născut, m-aş fi jucat pesemne şi cu câte-un fulg de zăpadă! Sau cu mai mulţi deodată, ţopăind până aş fi îngheţat.

Dar de aici, din apartament, o să văd fulgi de zăpadă doar pe geam – când o să ningă.  Până una-alta, în geamul nostru (al meu, al motanului Grişka şi al bipezilor care ne slujesc) clipocesc luminile dintr-un alt brad.


Aici, la bloc, am şi pendulă.

De-aia ştiu când e timpul să mă culc.

8 gânduri despre „Bradul meu

    1. Eu miaulţumesc, iar cea care se crede stăpâna mea mulţumeşte! 🙂
      Şi trimitem şi noi o urare:
      Crăciun vesel, minunat, şi-un An Nou mereu bogat în noroc şi sănătate, spre-a se-mplini visele toate!

      Apreciază

  1. Chiturina draga, eu nu prea imi imaginez evantaiul dorintelor unei pisicute. Dar in aceste momente de sarbatoare, cand te poti juca cu globulete, cand te poti catara pe diverse inaltimi culturale si cand devii o mica vedeta a bipezilor tai, ca sa nu mai vorbim de „dialogurile” cu Griska, cred ca cel putin o parte a lor este realizata!
    Pup si veselie la tine acolo!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Miaulţumesc tare mult! 🙂

      O pisicuţă ca mine îşi doreşte joacă şi mâncare la discreţie (la jucării nu sunt pretenţioasă – ador cocoloaşele de hârtie, dar am început să nu mai mănânc orice), adăpost la căldurică şi bipezi care să mă mângâie – când asta nu mă-mpiedică să mă joc. Atâta tot! 🙂

      Apreciază

  2. Nu știu cum îți va suna asta, Chițurino, dar ce ai tu acolo e cel mai natural brad pe care l-am văzut de ani buni. Îmi amintește de brazii copilăriei mele, în care agățau părinții mei bomboane de pom. N-aveam voie să mâncăm bomboanele atârnate, dar eu cu soră-mea am devenit, cu timpul, tare pricepute în a mânca bomboanele alea și a le păstra ambalajele în pom, fără să se prindă careva că sunt goale.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mia! Ce-mi place şmecheria asta, cu bomboanele! 😆

      Bradul e natural, dar cam firav, încă n-am îndrăznit să mă urc în el!
      Cred că Punctuleţ s-ar fi urcat. Nu ştiu ce-o mai fi făcând Punctuleţ. Sper că e bine, l-a luat o vecină de vizavi de casa de la ţară.
      Şi Zorro cred că s-ar fi urcat. Pe Zorro l-au văzut bipezii de Crăciun. A crescut şi s-a îngrăşat. E voinic. La fel de mare ca unchiul meu, Pufăciosu. Şi pe el l-au văzut bipezii. Şi pe mămica mea, Scorpiuţa. Graşi şi frumoşi amândoi.
      Cică ar fi pe-acolo şi soră-mea, Naomi-mămoasa, dar n-a apărut cât au stat bipezii. Însă bietul Buric, fratele meu, a dispărut. A dispărut şi prietena mea, Tomiţa.
      Câteodată mi-e dor de ei, de toţi. Că Grişka ăsta e cam urâcios. Ne fugărim, dar nu prea ne drăgălim. 😦

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s