Nisipuri mişcătoare

Miaa! Frumoasă temă de joacă!

Vreau să zic că m-a mişcat, amintindu-mi că mi-s expertă în mişcarea nisipului. Îl mişc cu zel, scoţându-l din tăviţa unde-l pun bipezii, indiferent dacă mai înainte de asta îmi las sau nu în el vreo amprentă lichidă sau… aromată.

Aşa nu, aşa da

Cică aşa nu, c-o să cad din pat (am mai căzut, la ţară, când eram mai mică):

 

Aşa da:

 

Dar habar n-am când m-a mutat Vero dintr-o poziţie în alta. Că dormeam dusă. Mai bine decât dorm între ea şi laptop, că tot dă din mâini (şi cică io-s neastâmpărată, ea nu!). Şi mai pretinde şi că nu s-a-ntins după telefon ca să nu mă deranjeze, m-a pozat cu camera laptopului, şi m-am ieşit toată, doar cât de vede:

Veşti de la mami a mia

Miaa, am primit veşti (şi poze) de-acasă, de la mami a mia!

A rămas doar cu unchiul meu, Pufăciosu, şi cu Zorro, fratele meu de lapte. Amândoi vor s-ajungă vedete, sunt pe youtube, aici şi aici.

Dar şi eu sunt!

https://www.youtube.com/watch?v=7OwgDiMOTqU

Şi acum… iată veştile:

VERONICISME

  • „Aseară”, adică într-o seară de septembrie, când a cântat un menestrel despre 11 pisici care bat la uşi,  în căutarea câte unui om bun, primitor;
  • „Noi trei”, adică ei trei, bine îngrijiţi  (în ciuda temerilor mele) de vecinii care mi-au luat în grijă şi soacra (rămasă în continuare în casa ei, spre norocul pisicilor):

de la stânga la dreapta, Zorro, Pufăciosu şi Scorpiuţa

Au toţi trei poze noi (clicuiţi-le dacă vreţi să le măriţi), de ieri, ca şi cea de grup, de mai sus:

Zorro:

Pufăciosu:

Scorpiuţa:

Scorpiuţa şi Pufăciosu sunt fraţi (mama şi unchiul Chiţurinei noastre) şi se simt/dorm bine împreună:


Iată ce s-a întâmplat cu celelalte opt pisici (în ordinea în care vi le-am prezentat în septembrie):

  1.  Mama Pufăciosului şi a Scorpiuţei (bunica Chiţurinei) a dispărut.
    .
  2.  Albăstriţa a fost adoptată la oraş.
    .
  3. Samson a murit (25 septembrie), l-am găsit în faţa unei porţi de vizavi…

Vezi articolul original 132 de cuvinte mai mult

Bradul meu

– pentru Jocul Cuvintelor 158

Să nu vă imaginaţi că-n seara asta o să vă  cânt colinde!

Vreau doar să vă dau de veste că am un brad al meu, cam chel şi fără stea în frunte, dar cumpărat special pentru mine.

Dar nu mi se pare o minune şi nu mă fac de râs urcându-mă în el, ca o maimuţă! Mă joc doar, când şi când, cu câte-un glob.

O pisică are mai puţine dorinţe decât vă imaginaţi voi, oamenii! Eu nu cer decât căldurică, mâncărică, mângâieri şi jucării. Nu multe, nu-i nevoie să vină Moş Crăciun c-o sanie plină! Mă joc cu mare drag cu-un simplu cocoloş de hârtie! Dacă aş fi rămas pisică de curte, acolo, la poalele munţilor, unde m-am născut, m-aş fi jucat pesemne şi cu câte-un fulg de zăpadă! Sau cu mai mulţi deodată, ţopăind până aş fi îngheţat.

Dar de aici, din apartament, o să văd fulgi de zăpadă doar pe geam – când o să ningă.  Până una-alta, în geamul nostru (al meu, al motanului Grişka şi al bipezilor care ne slujesc) clipocesc luminile dintr-un alt brad.


Aici, la bloc, am şi pendulă.

De-aia ştiu când e timpul să mă culc.

Parizeraşul meu

Iată ce spun când mă prosternez precum vedeţi:

Bun parizeraş al meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine,
Fiindcă ştii să îmi faci bine.

Slabă sunt – tu fă-mă grasă,
Fă-mă mare şi voioasă!
Şi-n tot locul mă-nsoţeşte
Şi de foame mă fereşte!

Doamne, parizerul Tău
Fie prânzişorul meu!
Fie-mi mic dejun şi cină,
Fiindcă e hrană divină!

Doamne, parizer de-mi dai,
M-oi simţi mereu ca-n rai,
Că, din tot ce mai primesc,
Cel mai tare-l preţuiesc!