4 gânduri despre „Cu ochi mari

  1. Mama mia, ce ochi ai, Chițurino!
    Așteptarea bradului merită. Al nostru e de plastic, îl avem tot timpul, schimbarea e când îl readucem în centrul casei și-l băgăm în priză. Atunci Simon uită că noi existăm, nu mai vine să doarmă cu noi și își înjumătățește până și numărul vizitelor la lădița cu nisip. Are nonstop grijă de brad. Mai rar atâta zel, atâta implicare din partea lui.
    Iar voi sunteți doi! Sunt convinsă că bipezii voștri vor dormi noaptea liniștiți, știind bradul pe anul ăsta, când o fi să-l instaleze, pe lăbuțe bune! 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cică ăştia sunt ochii mei de mâţă năstruşnică. 😀

      Bipezii mei nu mai au brad de plastic – decât unul în miniatură. Pe lângă ăla, ne vor lua unul din celălalt, care miroase a viu (deşi, sărmanul, e pe moarte). Da’ ei respectă tradiţia, îl instaleează de Crăciun şi-l dau afară în prima zi de după Sfântul Ion.

      Şi anul trecut bradul a fost pe lăbuţe bune, doar cu mesele stivuite ca să i se facă lui loc am avut eu ce-am avut!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Ei, mai e şi Grişka, motanul ăla gras… E cam bătrân, da’ bipezii îl alintă şi pe el, în primesc şi pe el în patul lor… Nu prea merită să-mi facă mie concurenţă la mângâieri, că uneori e urâcios, dă cu laba aia mare a lui în mine, Da’ dau şi eu în el. Şi fuge după mine, da’ nu prea mă prinde. Şi se plictiseşte cam repede de alergări, şi-atunci trebuie să-i sar eu musai în cap ca să alerge iar.

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.